Înapoi la viitor: Ce ar trebui să învețe Conferința privind viitorul Europei din succesele și eșecurile inițiativei cetățenești europene

În ultimul deceniu s-a înregistrat o creștere substanțială a politizării afacerilor UE, în chestiuni precum comerțul, austeritatea, schimbările climatice, imigrația sau, recent, asistența medicală din cauza crizei provocate de pandemia de COVID-19. Am susținut de mult timp că inițiativa cetățenească europeană (ICE) încurajează un tip fundamental diferit de implicare a societății civile în procesul de elaborare a politicilor UE și a canalizat în mod constructiv mai multe dintre aceste chestiuni politizate la nivel european și național. Procesul de elaborare a politicilor UE a favorizat în mod tradițional asociațiile de vârf instituționalizate și grupurile umbrelă cu sediul la Bruxelles, care reunesc și reprezintă interese diverse la nivelul UE, ceea ce, la rândul său, a creat tensiuni cu grupuri locale cu sediul la nivel național în toate statele membre ale UE. Există dovezi solide care sugerează că ICE a fost un mecanism util pentru organizatorii naționali de la nivel local, care au reușit să politizeze cu succes chestiunile UE la nivel național și să aducă o gamă largă de noi actori în procesul de elaborare a politicilor UE, oferind, în același timp, stimulente puternice unor organizații-umbrelă cu sediul la Bruxelles pentru a se alătura acestora. În consecință, ICE a reușit să se interconecteze și mai mult cu politica națională și cu cea a UE, chiar dacă impactul politicii a fost minor.

Succesul ICE în corelarea dezbaterilor politice naționale cu cele europene contrastează cu impactul său foarte limitat asupra politicilor UE. Având în vedere frustrarea de lungă durată a majorității activiștilor ICE, chiar și atunci când o inițiativă a reușit să strângă un milion de semnături, Comisia Europeană nu a reușit să dea curs unor politici care să satisfacă modificările solicitate. Acest lucru este problematic, deoarece multe speranțe ale cetățenilor europeni, atunci când militează și semnează o ICE, urmau să aibă posibilitatea nu numai de a avea un cuvânt de spus, ci și de a schimba efectiv politica UE.

În contextul viitoarei Conferințe privind viitorul Europei, organizată în actualul ciclu politic european (2019-2024), sunt multe de învățat din succesele și eșecurile ICE. Conferința privind viitorul Europei nu poate fi un alt exercițiu al bulei de la Bruxelles, în care părțile interesate tradiționale să discute între ele. După cum a afirmat profesorul de drept al UE la HEC Paris Alberto Alemanno, „UE nu își va corecta deficitul democratic printr-o altă «conferință»de sus în jos”. Printre numeroasele pericole ale conceperii conferinței ca exercițiu de relații publice al UE se numără creșterea neîncrederii față de instituțiile UE, considerată deja îndepărtată de nevoile cetățenilor europeni. În schimb, ICE a arătat că este posibil (și de dorit în mod normal) ca cetățenii să fie implicați în procesul de elaborare a politicilor UE prin conectarea politicilor UE cu dezbaterile politice naționale.

După cum a susținut coaliția societății civile „Cetățenii preluați peste Europa” în scrisoarea adresată instituțiilor UE, „ar trebui explorate noi mecanisme prin care cetățenii să participe în mod continuu la guvernanța UE”. Cheia instituirii unor noi mecanisme participative pentru a face auzită vocea cetățenilor europeni este de a stabili legături între cetățeni și politica europeană, întâlnind cetățenii acolo unde se află. Cu alte cuvinte, este necesar să se ajungă la actorii politici naționali relevanți care adesea nu sunt implicați în politica UE. Politizarea politicilor UE dincolo de „bula de la Bruxelles” în dezbaterile naționale ar fi un simptom al normalizării UE ca un mediu concurențial, în care argumentele dominante sunt critice pentru UE, mai degrabă decât antiUE.

Calitatea democrațiilor noastre depinde de modul în care puterea circulă între formele instituționalizate de luare a deciziilor și fluxurile informale de comunicare. O criză de legitimitate va avea loc dacă cetățenii percep fie că există o discrepanță între afirmațiile informale și deciziile instituționale, fie că sistemul politic este preluat de grupuri de interese care reprezintă întreprinderi private. La răscrucea în care se află UE, este necesar să se prevadă participarea democratică dincolo de statul-națiune, ținând seama, în același timp, de dinamica politică națională. Dacă decalajul dintre fluxurile informale de comunicare și formele instituționalizate de luare a deciziilor nu este eliminat în contextul unei crize precum pandemia de COVID-19, rezultatul logic va fi și mai mult neîncredere.

Mai concret, sugerăm construirea unor procese democratice în cadrul Conferinței privind viitorul Europei, care să fie sensibile la dezbaterile politice naționale, menținând în același timp o logică paneuropeană. Dacă obiectivul este de a genera deliberări publice – înțeles ca o dezbatere deschisă, favorabilă incluziunii și reflexivă care să vizeze obținerea celor mai bune decizii, ținând seama de forța argumentelor – trebuie să concluzionăm că nu există mecanisme concrete pentru a o produce, dar va fi rezultatul diferitelor dezbateri care au loc în cadrul instituțiilor și în afara acestora.

Pe lângă articularea atentă a unei relații mai strânse între politica națională și cea europeană, Conferința privind viitorul Europei ar trebui să funcționeze ca un spațiu în care cetățenii să stabilească agenda privind chestiunile care ar trebui abordate dintr-o perspectivă care depășește statul național. De exemplu, în urma pandemiei de COVID-19 și a lipsei unei abordări coordonate a acesteia, este probabil ca mulți cetățeni să fie în favoarea furnizării mai multor competențe ale UE în domeniul asistenței medicale, care este în prezent un domeniu de politică reglementat în mod unic de guvernele naționale. Prin urmare, conferința nu ar trebui să se concentreze doar asupra chestiunilor instituționale, ci și să reprezinte un teren deschis pentru ca cetățenii să stabilească agenda la nivelul UE. În cadrul inițiativei cetățenești europene, Comisia efectuează o verificare juridică a tuturor inițiativelor, fiind permise numai inițiativele care intră în sfera de competență a Comisiei de a acționa. Conferința reprezintă o ocazie de a depăși această limitare și de a permite cetățenilor să stabilească ordinea de zi cu privire la orice chestiune, chiar dacă unele propuneri ar necesita modificarea tratatului. Este mai probabil ca cetățenii să participe dacă pot aborda problemele de care se ocupă, iar instituțiile UE ar colecta informații prețioase cu privire la tipul de probleme de politică pe care cetățenii le doresc legiferate la nivelul UE.

O analiză critică a succeselor și eșecurilor ICE va contribui la îmbunătățirea organizării Conferinței privind viitorul Europei. În opinia noastră, cele mai importante învățăminte care trebuie desprinse sunt mobilizarea cetățenilor care nu sunt în mod tradițional legați de procesul de elaborare a politicilor UE, conectarea politicilor naționale cu cele ale UE și oferirea posibilității de a stabili agenda.